Traseul: aici
Distanta: 78.51km
Timpul de parcurgere: 5h 47min
Viteza medie: 13.5km/h
Viteza maxima: 70.8km/h
Fotografii.
Rezumat:
Privisem cindva acest filmulet si am hotarit sa vizitez si eu acele locuri pitoresti, facind un test pentru a vedea imprejurimile, trasee prin paduri si eventual de a planifica o alta calatorie in directia data.
Aflasem de la VAL ca o asemenea calatorie s-a mai incercat prin 2009, doar ca nu li s-a permis sa intre in rezervatie...straniu. Oricum, nu avem nici un fel de indoiala ca nu o sa ne permita, caci nu avem intetii de a pescui, de braconaj si plus ca eram in doi.
Plecasem impreuna cu VAL cu trenul Chisinau-Ungheni, de la ora 3.30 pina la Bahmut. De acolo, am inceput "mica" si impresionanta calatorie prin meleagurile fermecatoare, cu aer curat, cu privelisti impresionante - o natura de nedesris.
Ajunsi la bahmut in jurul orei 5.30, ne deplasam prin racoarea diminetii si umbra noptii spre intrarea in rezervatia Plaiul Fagului. Era destul de racoare.
La intrare, cum si era de asteptat, era o persoana responsabila, care ne-a spus ca nu se permite pescuitul, camping-ul, aprinderea focului etc, ceea ce mai tirziu ne convingeam ca sunt si exceptii negative.
I-am zis ca mergem spre Radenii Vechi. Ne-a lamurit unde gasim stejarul lui Stefan cel Mare, monumentul lui Potiomkin si am pornit la cale.
Drumul e inconjurat de paduri, racoarea se simtea destul de tare, si atunci Val a decis sa se incalzeasca cu niste urzici
. Acolo am dat de primele capuse, dar era alarma falsa, nu prea semanau ele a capuse, ci niste gindacei mici.Am intilnit in cale stejarii gemeni si cel al lui Stefan cel Mare si am facut un mic popas la primul lac din rezervatie. Acolo am gasit si ramasite de la un foc recent stins si pe celalalt mal, un pescar. Lacul nu are adincime mare, dar pesti in el este destul, cei drept, mult dar mic. Va creste cu siguranta
Ne-am continuat iterarul schimbind directia prin padure. Aici in padure se incepe aventura cind mergi in directie necunoscuta, urmezi drumul cu idea ca el undeva duce si vei iesi la o locatie necunoscuta.
Trebuia sa iesim din padure in Radenii Vechi Ajunsi la iesire din padure, Val a mai gasit o capusa, am admirat fagii din preajma si am intrat in sat. In centrul satului erau o multime de oameni, era zi de alegeri
Cum si era de asteptat, le-am atras atentia oamenilor, dar sau comportat adecvat, intrebind ce si de unde venim.
Coborind o vale asfaltata, am intrat intr-un drum cu prudis, pina am ajuns la destinatie - monumentul lui Potiomkin.
Potiomkin ne-a intilnit cu un monument de la care nu prea am ramas tare surprins, in schimb umbra din preajma era tocmai buna pentru un popas.
Am zis ca e timpul sa intram inapoi in codri si sa savuram racoarea si frumusetea naturii. Dupa harta trebuia sa ajungem in Temeleuti, asa ca neam indreptat spre Milesti de unde am cotito in padure. Aici ne-a asteptat cel mai placut traseu al intregii noastre calatorii. Aceasta regiune o recomand tuturor care vor dori sa calatoreasca pe acest itinerar. Eu unul, la sigur ca il voi repeta
Deci, la intrare in padure, erau portile inchise. Noi cu Val am decis ca sunt inchuiate pt acei care vin sa taie padurea, nu si pentru noi, asa ca am trecut de porti. Prin padure era foarte frumos, racoare, umbra si cel mai interesant, ca foarte putini tintari... era uscat, se vede ca nu plouase prin preajma.
Aflindu-ne pe virful dealului, era si de asteptat ca vom cobori la vale, dar ce vale!!! Un drum unde drept unde serpantina, un off-road lin ca asfaltul si 40-45km/h viteza de coborire, am zis ca asta treb de repetat, dar alta data.
Ajunsem la Temeleuti. De aici trebuia as luam directia Sipoteni sa prindem trenul, dar fiindca era inca foarte mult timp pina la tren, am hotarit sa prelungim cursa si sa ajungem in Calarasi.
Am schibmat itinerarul spre Balanesti, cel mai inalt virf din Moldova, 428m.
Dupa cum ni s-a lamurit, am inteles ca iarasi ne vom pierde prin padure si vom iesi intr-o locatie necunoscuta
Pina a intra din nou in padure, am avut prima si unica defectiune tehnica…ca de obicei, roata mea s-a facut in forma de opt “vosimiorka”
Un pic moralul stricat, dar am luato inainte prin padure. Aici cum nu ne-am astetat, am hranit o sumedenie de tintari, in comparatie cu padurea de pina la Temeleuti, aici erau roiuri intregi, si cite 3-5 pe o mine se asezau dindata ce ne opream. Da ne opream, caci era o urcare cam abrupta cu drumul farimat foarte tare de dupa ploile ce au trecut.
Erau foarte multe despartiri ale drumului, dar alegeam si noi directia care parea corecta, zicind ca "oricum, undeva vom ajunge".
Si iatane ridicati in virful dealului, am gasit un grup de oameni la frigarui, mirati sa ne vada pe acolo. Le-am povestit cum si de unde venim, ne-au servit cu bere si ne-au lamurit cum ajungem la 428m inaltime.
Nu era departe, asa ca am ajuns repede la punctual de destinatie. Erau niste antene acolo si nici un monument ceva care ar indica locul cel mai inalt din Moldova. Asta e…
Dupa ce am ajuns la Balanesti, am zis ca deja e timpul sa mergem spre Calarasi. Dupa harta trebuia sa o luam spre Cabaiesti, dar nu avem idee pe unde sa o apucam. Mergeam si noi cu “ochii inchisi”, iar spre surpinderea noastra, in drum, am intilnit 2 ciclisti locali, care ne-au ghidat putin si asa am ajuns la Cabaiesti.
Aici facusem ultimul popas, o mica deservire tehnica a bicicletei si ne-am pornit spre Calarasi. Am ajuns cu 30min inaintea de trenului.
Eram morti de oboseala, dar in shchimb foarte si foarte multumiti. Ne-am umplut plaminii cu oxigen pentru o luna inainte, am ramas uimiti de frumusetile Moldovei si am lasat si spatiu care va trebui cu siguranta de-l suplinit, deci ... TO BE CONTINUED
