Cu Bicicleta Din Moldova In Franta Опции

[Mircea]

Stimati prieteni. Rasfoind presa de astazi am dat peste un articol care mi s-a parut interesant de a fi republicat si pe acest forum, deoarece este vorba de o calatorie cu bicicleta. Sper ca si vorbitorii de limba rusa vor putea intelege articolul de mai jos care, dupa parerea mea, este interesant anume prin faptul ca descrie peripetiile unui "nebiciclist" care s-a incumetat sa ajunga pe 2 roti din Moldova pana in Franta!
___________________________________________________________________

Timp de aproape o lună,

Pictorul Ghenadie Popescu a ajuns pe două roţi de la Chişinău până la Nice

Douăzeci şi şapte de zile şi nopţi a mers artistul plastic Ghenadie Popescu, autorul „Dicţionarului român-moldovenesc” din tizic de oaie şi al „Kamasutrei” din cleşti, până a ajuns în Franţa. Pornind din Chişinău mahmur, cu 700 de dolari şi 300 de lei, artistul a înnoptat într-un sac de dormit, pe câmpuri şi prin păduri, a mâncat în această perioadă numai fasole, conserve din peşte şi ciocolată, şi-a pierdut în România casca, în Ungaria - pantalonii, iar la Paris - jurnalul de drum, cei 300 de lei şi buletinul de identitate. Ghenadie Popescu ne spune că, ajungând la Nice, şi-a sărutat cu drag „nevasta”, care l-a însoţit în această lungă şi anevoioasă cale, a luat-o în braţe şi a urcat-o în trenul spre Paris. În capitala Franţei, s-a urcat pe ea şi s-a simţit fericit. Ce-ar fi făcut artistul fără de ea? Adică fără de bicicletă, pe care Ghenadie Popescu şi-a botezat-o drept „nevastă”.

Ghenadie Popescu şi bicicleta urmau să se pornească din Chişinău la 20 mai, iar 10 iulie era data limită de aflare a lor în spaţiul Schengen. Acţiunea a făcut parte din proiectul „Rezistance” al Centrului de artă contemporană din Grenoble. Însă aşa cum Ambasada Franţei la Chişinău nu se încumeta să deschidă viză unui biciclist, Ghenadie a fost nevoit să pornească la drum tocmai pe 8 iunie, fapt pentru care a renunţat să pedaleze până la Paris, mulţumindu-se că a ajuns la Nice. Proiectul a costat 1365 de euro, dintre care 630 i-au fost destinaţi pentru procurarea echipamentului, a bicicletei şi pentru roaming, deoarece artistul urma să trimită zilnic câte două SMS-uri, în care să anunţe unde se află şi să-şi expună pe scurt impresiile de călătorie. 450 de euro i-au fost oferiţi pentru hrană şi 300 - drept remunerare.

„În ajunul plecării a fost ziua de naştere a unui profesor de-al meu şi de aceea spre dimineaţă mă simţeam prost. Am renunţat la două dicţionare pe care vroiam să le iau cu mine, pentru că umplusem ochi două rucsacuri cu de-ale gurii. Luasem conserve, brânză şi miez de nuci cu miere. Am uitat acasă aparatul de ras şi foarfecele şi nu mi-am tăiat unghiile până la Veneţia, unde mă cuprinsese o claustrofobie a simţurilor - zgâriam totul în jur şi mă enervam. Acolo, într-un hotel, am găsit o lamă. După ce mi-am tăiat unghiile, credeam că zbor. Devenisem uşor ca o pasăre”, îşi aminteşte Ghenadie Popescu.

România

Ca să-i permită să treacă vama Leuşeni, vameşii au convocat un consiliu, care a decurs o oră, din cauza că pe aici este interzisă circulaţia bicicliştilor. Seara târziu, după ce intrase în România, Ghenadie şi-a găsit culcuşul în prima pădure de după Răzeşti. Însă, din cauza unor armate de ţânţari şi a unui câine care i-a lătrat toată noaptea la ureche, artistul n-a avut parte de somn. A doua zi, la Huşi, şi-a cumpărat un aparat de ras şi un spray contra ţânţarilor, cu care, potrivit afirmaţiilor călătorului, „stropeam pădurile fără vreun folos”. „După câteva zile, intrasem într-o stare sălbatică. Conştientizasem că nu am altă ieşire decât să mă descurc şi să rezist cum pot. Devenisem un fel de robot şi nu mai aveam nici o emoţie”, ne povesteşte Ghenadie.

În Lunca Mureşului, artistul a întrecut o căruţă cu nişte ţigani, fapt ce a stârnit mânia romilor, care au început a înjura şi a bate caii, ca să-l ajungă. Ghenadie a reuşit să se distanţeze de aceştia şi, obosit, s-a oprit la un izvor. Însă n-a reuşit bine să-şi umple sticla cu apă şi căruţa ţiganilor a apărut în goană. Artistul consideră că numai o minune l-a salvat, făcându-l să se urce cu o viteză năstruşnică pe bicicletă.

Tot în România, pe care a parcurs-o în şase zile, Ghenadie Popescu a trăit cel mai plăcut moment din lunga sa călătorie. Într-o cantină din Oradea, a mâncat o ciorbă ţărănească, cu cea mai mare poftă pe care a simţit-o vreodată pentru mâncare. „Am vrut să-mi mai comand o ciorbă, însă ceea ce-i bun trebuie consumat cu măsură, de altfel se transformă într-o dorinţă mediocră”, consideră artistul.

Ungaria

Din cele patru zile şi jumătate petrecute în Ungaria, Ghenadie Popescu îşi aminteşte doar o întâlnire cu opt biciclişti francezi, care se deplasau în Ţările Nordice, cu care a comunicat prin semne. În rest, în această ţară nu a vorbit cu nimeni şi a avut o noapte teribil de grea, dormind la marginea şoselei, pentru că pădurile erau pline de urzici. „Cel mai tare, în Ungaria, mi-a plăcut chefirul”, ne spune Ghenadie.

Austria

Este ţara care l-a impresionat cel mai mult pe artistul moldovean. Aici a rămas peste noapte la o familie care, aflând misiunea omului nostru, nu i-a cerut nici un sfanţ pentru chirie, ba chiar l-a servit cu shnaps şi bucate alese, servindu-l şi cu o ţigară, pe care Ghenadie, deşi e nefumător, a fumat-o ca să le facă gazdelor pe plac. „În Austria, este o ordine ideală, totul e aranjat, lumea lucrează permanent, bicicliştii se salută între ei, oamenii intră în vorbă fără să se cunoască, ţânţarii sunt mai blânzi şi nu pişcă atât de tare. Un gunoier, văzând că mănânc miere cu miez de nuci, mi-a făcut din deget şi mi-a spus în glumă: „Dacă ai să mănânci mult, o să-ţi crească burta mare!”. Totuşi, începusem să mă epuizez fizic. Vroiam să las totul baltă să mă culc şi să beau multă apă. Însă trebuia să merg înainte şi mă aştepta Italia”, ne povesteşte astăzi cu zâmbet artistul.

Italia

Ajuns în Italia, unde s-a aflat timp de 12 zile, Ghenadie Popescu îşi consumase deja toate proviziile de acasă. Ca să-şi economisească banii, mânca la dejun câte o conservă de peşte de 95 de cenţi, la prânz - un borcănaş de fasole de circa 50 de cenţi cu usturoi, iar la cină - un borcan de roşii de 40 de cenţi. Mierea şi miezul de nuci, bogate în calorii, le-a înlocuit cu ciocolată. „Căutam ciocolate ieftine şi mari. Mâncând prima treime, aveam plăcere, a doua era suportabilă, iar a treia mă irita şi o înghiţeam cu dezgust.”

Pe o bancă de la intrarea în Italia, Ghenadie a descoperit scris: „Moldova”. Apoi întâlnea moldoveni şi români peste tot. Oprindu-se să se odihnească într-un parc, îşi dădu seama cu surprindere că toată lumea din jur vorbeşte limba română cu accent basarabean. Iar în Riviera, la ieşirea dintr-un magazin, se întâlni cu o familie de moldoveni şi, intrând în vorbă cu ei, le-a povestit despre călătoria sa cu bicicleta până în Franţa. La care bărbatul i-a tăiat-o scurt: „Bre, tu ai vreun gărgăun în cap? Lasă nebuniile astea şi vină la mine la lucru. Aici sunt multe biserici care trebuie pictate!”.

La Veneţia, Ghenadie a observat o statuie albă care, dacă i se punea vreun ban în palmă, mulţumea şi se închina. Din curiozitate, artistul a tras cu urechea, sesizând că două statui din acestea vorbeau înde ele româneşte. Erau doi români care îşi făceau banul de toate zilele „prin acest mod nobil de a cerşi”.

Pictorul afirmă că multe drumuri din Italia sunt atât de înguste, încât abia de încape o maşină. Mergând pe un asemenea drum din Viareggio, Ghenadie s-a trezit cu o maşină la spate, care semnaliza intens. Nu exista nici o porţiune de drum, oricât de mică, pe care ar fi putut să se ferească, permiţând circulaţia. De aceea, deşi înainte era deal, a început să pedaleze curajos fără a privi în urmă. Însă numărul semnalelor sporea. Întorcându-şi privirea, Ghenadie descoperi o coadă uriaşă de automobile care frânau din cauza lui. Aşa a parcurs, într-un suflet, 20 de kilometri, până ce şoseaua s-a lărgit.

În Italia, Ghenadie Popescu a mai trecut cu bicicleta prin Udine, Ravena, Riviera, San-Marino, Veneţia, Florenţa, Cafaggio şi alte localităţi.

Franţa

La intrarea în statul Monaco, Ghenadie Popescu se simţea cu visul împlinit. De aici a mers până la Nice, de unde a ajuns la Paris cu trenul. La Nice, a lăsat pe o masă de pe plajă sticla de „Gura Căinarului”, cu eticheta roasă, pe care o umpluse de nenumărate ori cu apă de la izvoarele moldoveneşti, româneşti, ungureşti, austriece, italiene şi franceze. Plimbându-se deja pe picioarele sale - ceea ce era pentru el foarte dificil din cauza unor înţepături în picioare -, pe malul Senei, nişte bărbaţi îi întinseră o undiţă chiar în faţă. De sfoară era aninată o cutiuţă plină cu cenţi. Tipii, care erau boschetari, îl salutau din mână şi râdeau.

Într-un autobuz, Ghenadie i-a oferit locul unei bătrâne şi aceea l-a privit foarte indignată. Pe urmă, un alt moldovean de la Paris i-a explicat că la ei, în transport, nimeni nu se scoală de pe scaun fără a fi rugat, ceea ce de altfel se întâmplă foarte rar.

Ca să-şi încheie misiunea mulţumit, înainte de a se întoarce cu autobuzul acasă, Ghenadie s-a dus în faţa catedralei Notre-Dame de Paris, unde a mâncat o bucată de pâine.

Acasă

„M-am întors epuizat. Când am ajuns acasă, m-am gândit că cel mai bine e să stai la casa ta, la umbră, să ai o măsuţă în faţă şi să te bucuri de viaţă. Deşi a fost o impresie de moment. Fiindcă călătoria mea a fost totuşi interesantă. Am văzut Carpaţii, Alpii şi Apeninii, m-am scăldat în Marea Adriatică şi în cea Ligurică, în lacurile Balaton din Ungaria şi Vorter-See din Austria. În acesta din urmă, apa pare a fi foarte rece la prima atingere, însă e caldă, iar lebedele te ciupesc, în joacă, cu pliscul; printre picioare ţi se plimbă peşti mari, roşii. Dar cel mai mult mă bucur că am putut să rezist”, ne spune Ghenadie Popescu.

Cu academie

şi fără licenţă

Ghenadie Popescu s-a născut la 9 august 1971, în satul Gura Căinarului, r-l Floreşti. După şcoala medie incompletă, a urmat un an de studii la Colegiul de construcţii, pe care l-a abandonat. A plecat apoi la Odesa, unde a terminat şcoala de reparaţii navale. După armată, s-a întors în sat, iar în 1998 a venit la Chişinău. Într-o zi, a hotărât să meargă la Academia de arte, unde nu se putea înscrie, deoarece nu avea diplomă de studii medii şi să încerce cumva să facă pictură. Aici s-a adresat unor profesori de pictură cu rugămintea de a-i permite să asiste la orele lor. Astfel a învăţat cinci ani, frecventând fiecare lecţie şi locuind într-un atelier din incinta academiei. Din 2003, lucrările lui Ghenadie Popescu sunt prezente la toate Saloanele Moldovei, iar în 2004 a participat şi la o expoziţie din Roma. Anul trecut, „Dicţionarul român-moldovenesc” a fost desemnat cu premiul Ministerului Culturii şi Cultelor din România în cadrul Saloanelor Moldovei de la Bacău. Actualmente, Ghenadie Popescu este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din R. Moldova şi restaurator la Muzeul naţional de etnografie şi istorie naturală.

Pavel Păduraru,

TIMPUL
http://www.timpul.md/Rubric.asp?idIssue=364&idRubric=3992

[ОЛЕГАРХ]

Извеняюсь за офф-топ, но скажите пожалуйста в нескольких словах о чём тут идёт речь...Ато я с румынским не так хорошо дружу что переводить такие тексты =)

[Michael]

Superrrr bravo !!! iata si oameni care se incumeta la asa calatorii !!!!!

[Mircea]

ОЛЕГАРХ
Речь идёт о нашем скульпторе, который участвовал в проекте „Rezistance” организованном Центром совеременного искусства города Гренобль. Он должен был проехать из Кишинёва до Парижа на велосипеде. Старт был назначен на 20 мая, 10-го июля будучи последним днём для того, чтробы он покинул территорию Schengen. Но поскольку французкое посольство в Молдове не торопилось открывать визу велосипедисту, в путь он тронулся 8-го июня. Из-за откладывания даты "старта", он не доехал на велосипеде до Парижа, а всего лишь до Ницы. Проект обошёлся в 1365 ЕВРО а именно:
630 ЕВРО были предоставленны для покупки велосипеда и нужной эккипировки, а также для роуминга (дважды в день он должден был отправлять SMS, описываю коротко свои приключения, а также своё местоположение), 450 ЕВРО на еду и 300 ЕВРО лично ему.

В этой статье описываются все его приключения в транзитных странах, где спал, чем питался, с кем встречался, как уезжал из Кишинёва и т.д. Но, по моему, самое интересное это то, что человек, который не имеет ничего общего с велосипедами, просто сел и поехал. Доказав всем, что для того, чтобы совершить задуманное нужно лишь желание и настойчивость. И конечно дух авантюриста (по моему). И не важно, "спортсмен" ты или нет, крутой у тебя велик или простые "дрова", крутая ли на тебе куртка и трусы или просто порванные джинсы и футболка. Главное желание. Это доказал и Игорь, который на своём "драндулете", которому, я уверен, многие предсказывали близкую смерть ещё до границы, сделал "круг почёта" по Европе.

Всё его путешествие продлилось 27 дней и ночей.

ЗЫ: В газете, где опубликованны несколько фоток, видно, что марка велосипеда AUTHOR и это гибрид. Это ни в коем случае не реклама бренду, так как сам катаюсь на "no name". Просто, читая эту статью, стало очень любопытно какую марку вела он себе купил. По этому и высмотрел надпись на веле.

ЗЗЫ: всё сказанное выше ни в коем веке не является рекламой данного брэнда.

[ОЛЕГАРХ]

Mircea:
Ясно....Спасибо за разъяснение...

"Доказав всем, что для того, чтобы совершить задуманное нужно лишь желание и настойчивость. И конечно дух авантюриста (по моему).  И не важно, "спортсмен" ты или нет, крутой у тебя велик или простые "дрова", крутая ли на тебе куртка и трусы или просто порванные джинсы и футболка. Главное желание."

Эти строки наверное и есть основа-основ сего текста...
И приятно что люди, стремятся не только мечтать о желаниях, но и воплощать их..

[MXC]

Текст асилил...
Мдя... фанат...

Сообщение отредактировал MXC - 16.08.2006 - 10:44

[LuluMOB]

Excelent, nota 10!

Сообщение отредактировал LuluMOB - 18.08.2006 - 10:50

[Adrian]

pankiusha turistu' s'o pornit in franta....mdee...vreu sh eu

[Jemali]

Мдяяя за 300 евра и я бы сездил...=)

[nickbike]

еа и безплатно пошол би толико на затрати денег што-би било .. и всео .. толико еа про таких собити не знаиу... яли посли би вместе .. думаиу смог би тоэ .. а моэт и лутше кто знаиет ..

[Domnicu]

http://jurnaltv.md/#7199&20090815&...p;3610&3595

[Mircea]

Domnicu,

Da-da-da, am citit asta!

[Andrew]

Mircea,mersi citind asa fel de teme ma prind cu gindul ca cindva voi face si eu asa o calatorie.. dar as vrea sa nu fiu singur....

[AltaVista]

Vau!!! Cu mare respect!!!! JOS PALARIEA!!!!!!!!!!!!!!

[usb2.0]

super, respekt ..... scot casca in fata lui

[Mircea]

Andrew,
Daca visezi, inseamna ca nu e pierdut totul.

[Kanti 59]

Думаю в следующем году тоже попробывать сначала в Крым и на Азов.

[Andrew]

kanti59, я с вами ...если дорасту до уровня

Сообщение отредактировал Andrew - 20.08.2009 - 10:17

[Eqwilibrium]

Есть у меня мечта на подобе этой : отправится на веле в путешествие , только вот получу паспорт румынский и вперёд ! Кто со мной ?

[Aikis]

Кто со мной ?